Vestele antiglonț constau în principal din două părți: capacul vestei și stratul antiglonț. Husa vestei este de obicei realizată din fibre sintetice. Stratul antiglonț este realizat din materiale precum metale (oțel special, aliaj de aluminiu, aliaj de titan), foi ceramice (carbură de bor, carbură de siliciu, alumină), fibră de sticlă, nailon (PA), Kevlar, fibră de polietilenă cu greutate moleculară ultra-(HUMWPE), materiale de protecție lichidă și fibră de protecție poliimidă (PI), sub formă de structură de protecție unică sau compozită. Stratul antiglonț absoarbe energia cinetică a gloanțelor sau a schijelor, oferind o protecție semnificativă împotriva gloanțelor cu viteză joasă-sau a schijelor și poate reduce deteriorarea pieptului și a abdomenului în condiții de indentare controlată. Vestele antiglonț includ veste antiglonț pentru infanterie, veste antiglonț pentru personalul de zbor și veste antiglonț pentru artilerie. Acestea pot fi, de asemenea, clasificate în funcție de aspect, cum ar fi veste antiglonț, veste antiglonț cu protecție completă-și veste antiglonț pentru femei.
Stratul de amortizare disipă energia cinetică de impact și reduce daunele ne-penetrante și este de obicei realizat din materiale precum material compozit tricotat cu celule închise-și spumă poliuretanică moale. Inserțiile antiglonț sunt plăci care îmbunătățesc capacitățile de protecție ale straturilor antiglonț, utilizate în principal pentru a proteja împotriva focului direct al puștii și a schijelor cu viteză mare-.
Vestele antiglonț sunt clasificate în funcție de utilizator:
① Veste antiglonț pentru infanterie. Echipat pentru infanterie, marină etc., pentru a proteja împotriva rănilor de la diverse fragmente.
② Veste antiglonț pentru personalul special. Folosit în principal pentru misiuni speciale. Pe baza vestelor antiglonț de infanterie, acestea adaugă protecție pentru gât, umăr și abdomen, mărind aria protejată; partea din față și din spate au buzunare pentru introducerea plăcilor antiglonț, îmbunătățind performanța antiglonț.
③ Veste antiglonț de artilerie. Folosit în principal de personalul de artilerie în luptă, protejând împotriva daunelor șrapnelului și undelor de șoc.
Vestele antiglonț sunt, de asemenea, clasificate în funcție de materialele structurale:
1. Veste moi antiglonț. Stratul antiglonț este, în general, format din mai multe straturi de țesătură din fibre de-rezistență mare, cu modul înalt-, cu cusături matlasate sau laminare directă. Când gloanțele sau schijele pătrund în stratul antiglonț, apar forfecare direcțională, deteriorare la tracțiune și delaminare, disipând astfel energia acestora.
2. Veste antiglonț-dur. Stratul antiglonț este realizat în mod obișnuit din materiale metalice, laminate din materiale compozite armate cu-rezistență,-fibre cu modul înalt{-formate sub căldură și presiune, sau panouri compozite din ceramică antiglonț și fibre cu-rezistență, cu modul înalt-. Straturile antiglonț care folosesc materiale metalice disipă în primul rând energia proiectilului prin deformarea și fragmentarea metalului. Straturile antiglonț care utilizează laminate cu fibre de-rezistență mare, cu modul-înalt{11}}disipează energia proiectilului prin delaminare, perforare, ruperea matricei de rășină, scoaterea-fibrelor și rupere. Straturile antiglonț care utilizează ceramică antiglonț și panourile compozite cu fibre-înalte, cu modul înalt-disipează cea mai mare parte a energiei proiectilului atunci când un proiectil cu viteză mare-se ciocnește cu stratul ceramic; stratul ceramic se fragmentează sau crapă, iar energia se răspândește spre exterior din punctul de impact, consumând cea mai mare parte a energiei proiectilului. Panoul compozit cu fibre-modul ridicat disipă apoi și mai mult energia rămasă.
3. Veste antiglonț-moale din compozit. Stratul exterior folosește materiale dure antiglonț, în timp ce căptușeala interioară folosește materiale moi antiglonț. Când gloanțele sau schijele lovesc stratul exterior al unei veste antiglonț, atât glonțul/shrapnel, cât și stratul exterior dur se deformează sau se sparg, disipând cea mai mare parte a energiei. Căptușeala interioară moale absoarbe și difuzează energia rămasă a glonțului/shrapnelului, acționând ca un tampon și reducând daunele ne-penetrante.
Origine:
În 1538, conducătorul mercenarului, ducele Francesco Maria de la Rovere, l-a însărcinat pe Filippo Negroli să facă o vestă antiglonț.
În 1561, se spune că împăratul Sfântului Roman Maximilian al II-lea a testat rezistența la foc a armurii sale.
În mod similar, în 1590, Henry Lee din Duchley se aștepta ca armura lui Greenwich să „reziste la focul de pistol”. Cu toate acestea, eficacitatea sa reală a fost controversată la acea vreme.
În timpul războiului civil englez, cavaleria lui Oliver Cromwell a fost echipată cu armură-coada de homar și pieptar-rezistente la muschete, care constau din două plăci de blindaj. Plăcile de blindaj exterioare au fost concepute pentru a absorbi energia unui glonț, în timp ce plăcile de blindaj mai groase interioare au împiedicat pătrunderea ulterioară. Această armură putea fi pătrunsă sever, dar a rămas utilizabilă.
Una dintre cele mai vechi armuri antiglonț disponibile comercial a fost produsă în anii 1840 de un croitor din Dublin.
Un alt tip de vestă moale antiglonț-Myeonje baegab-a fost inventat în peninsula coreeană în anii 1860, pe vremea expediției franceze în Coreea din 1866. În acel moment, zece straturi de material de bumbac erau suficiente pentru protecția împotriva glonțurilor. Această vestă a fost folosită în timpul expediției americane în Coreea din 1871.
Dezvoltare: armura corporală a evoluat din armura antică.
În timpul Primului Război Mondial, forțele speciale și un număr mic de infanteriști din Statele Unite, Germania și Italia au folosit pieptare de oțel.
În anii 1920, Statele Unite au dezvoltat o vestă antiglonț realizată din plăci de oțel suprapuse.
La începutul anilor 1940, Statele Unite ale Americii și unele țări din Europa de Vest au început să dezvolte armuri pentru corp din oțel aliat, aliaj de aluminiu, aliaj de titan, fibră de sticlă, ceramică, nailon și alte materiale.
În anii 1960, armata americană a adoptat o armătură din fibre sintetice de aramid-de înaltă rezistență (fibră Kevlar) dezvoltată de DuPont, care oferea o bună protecție balistică, era ușoară și confortabilă de purtat.
La începutul secolului al XXI-lea, armata SUA a folosit armura „Interceptor” în Irak, având un design modular și folosind fibre sintetice aramid de înaltă rezistență KM2 ca material pentru strat balistic. De la sfârșitul anilor 1950, Armata Populară de Eliberare a Chinei s-a dezvoltat și echipat succesiv cu armătură din fibră de sticlă, armătură din oțel special de înaltă-rezistență, armătură din polietilenă cu modul de-înaltă rezistență și armătură ceramică. Odată cu dezvoltarea științei și tehnologiei, vestele antiglonț vor utiliza materiale antiglonț{11}}performanțe mai ridicate, reducând greutatea, îmbunătățind eficiența antiglonțului și confortul la purtare și realizând în continuare structura modulară, varietate și serializare a stilului.
Standarde antiglonț Există multe standarde antiglonț și, deși definițiile lor sunt similare în principiu, ele nu corespund complet unul-la-din cauza diferențelor dintre calibrele naționale și metodele de testare. Atunci când se compară niveluri standard specifice de la două sisteme diferite, energia cinetică a calibrului testat ar trebui să fie criteriul principal.
Statele Unite ale Americii - NIJ 0101.06
Cel mai popular, cuprinzător, citat pe scară largă și recunoscut pe scară largă la nivel internațional este NIJ 0101.06, „Standardul de protecție balistică pentru veste corporale”, denumit în mod obișnuit standardul NIJ.

Regatul Unit - Standardele HOSDB pentru armătură corporală pentru poliția din Regatul Unit (2007)
Filiala pentru Dezvoltare Știință a Ministerului de Interne (HOSDB) este principalul organism al Ministerului de Interne din Regatul Unit responsabil pentru problemele tehnice legate de securitatea acasă.

Au fost și teste pe gloanțe speciale:

Standard-GOST rusă


Standardul Chinei-GA141
Standardele antiglonț ale Chinei sunt împărțite în șase niveluri, scrise în general ca: GA1, GA2, GA3, GA4, GA5 și GA6.
Predecesorul acestor standarde, GA 141-1996 „Condiții tehnice generale pentru vestele antiglonț ale poliției”, a fost cel mai vechi standard al vestelor antiglonț din China. Ulterior, în aceeași serie de standarde a fost introdusă GA 141-2010 „Condiții tehnice generale pentru vestele antiglonț de poliție”.

Comparația standardelor antiglonț în diferite țări

În ceea ce privește energia cinetică inițială, cel mai înalt nivel de protecție dintre standardele actuale de armătură este Nivelul 6 din standardul rus GOST 34286-2017. Proiectilul testat a fost o cartușă incendiară perforatoare de 12,7 × 108 mm din oțel-metalic-armuire-cu o masă a proiectilului de 48,2 g și o energie cinetică inițială de 16.602 J, semnificativ mai mare decât energia cinetică inițială a proiectilelor testate în alte standarde. Urmează RF3 în standardul US NIJ 0101.07 și Nivelul IV în NIJ 0101.06, ambele utilizând .30-06 tot-cupru-cu armură cu manta-rotunde perforante cu dimensiuni de 7,62×63 g mm, 10,7 mm, masa de proiectil ± 10,7 g. o energie cinetică inițială de 4.124–4.163 J. Muniția de testare cu cel mai înalt nivel de protecție 6 pentru standardul chinezesc GA 141-2010 este glonțul cu miez ascuțit din oțel cu cămașă din metal de tip 53 7.62×54 mm, tras cu pușca cu lunetă de tip 79/85. Masa glonțului este de 9,6 g, iar energia cinetică inițială a proiectilului este de 3.307 J.
